Lămâiul, de 20 de ani cu noi în Biserica Vovidenia

În biserica noastră există de mulți ani un martor discret al tuturor rugăciunilor noastre. Ne este alături în momentele de pocăință, ca și în cele de bucurie duhovnicească.

Este cu noi la fiecare Liturghie, ne ascultă prohoadele și se luminează împreună cu noi de Lumina Sfântă a Învierilor. Ne petrece cu bucurie pe fiecare, atunci când trecem pe lângă el cu lumânarea de împărtășanie aprinsă.

Este vorba despre lămâiul bisericii noastre, cel mare, frumos și plin de rod parfumat în fiecare iarnă. Anul acesta împlinește 20 de ani de când a venit la noi și de când este parte din biserica Vovidenia.

Își mai imaginează cineva strana bisericii fără coroana verde a lămâiului? Parcă e acolo dintotdeauna, dimpreună cu sfinții pictați pe pereți.

Duminica Ortodoxiei 2018

Unora dintre noi ne-a fost martor la cununie și decor în fotografiile cu amintiri. Pe cei mici ai noștri îi știe de la botez, iar mai apoi, când anii au trecut, le-a ascultat glasurile vioaie vestind nașterea lui Iisus.

Alți ani au trecut, cei mici sunt mari de-acum. Lămâiul e tot acolo, așteptând să crească sub ramuri noi generații de creștini.

Concert anual de colinde 2019

De fapt, povestea lămâiului nostru este mai veche de 20 de ani și ne-a spus-o doamna preoteasă Tudorița Pelin.

“Semințele lămâiului au fost puse în pământ în anul 1953, atunci când doamna Florica Dumitriu, neavând copii, a înfiat o fetiță. Doamna Dumitriu era nelipsită din biserică, poate că mulți enoriași ai noștri și-o mai amintesc încă. Era o doamnă slăbuță, minionă. La slujbe stătea totdeauna în față, chiar în stranele unde este acum lămâiul. Era tare sprintenă și prietenoasă.

Doamna Florica avea acasă o camera specială pentru lămâi, unde acesta avea aer și lumină din belșug, iar în iernile friguroase încălzea camera respectivă pentru ca lămâiului să nu-i lipsească căldura.

După anul 2000, când prețurile au tot crescut, doamnei Florica i-a fost din ce în ce mai greu să încălzească o cameră în plus din pensia micuță pe care o avea.

Dar a găsit soluția cea mai bună: în anul 2001 a dăruit bisericii lămâiul pe care îl iubea atât de mult.

Și acum, după atâția ani, de câte ori intru în biserică, parcă o văd pe doamna Florica, acolo, lângă copacul pe care l-a îngrijit și pe care ni l-a dăruit nouă tuturor cu atâta dragoste!

Vă mulțumim, doamna Florica, pentru darul viu făcut bisericii și nouă! A rămas la fel de frumos și de rodnic peste timp, să vegheze amintirea dumneavoastră și rugăciunile noastre.

În fotografie este doamna Stănica acum aproximativ 15 ani.

Din păcate nu am găsit nicăieri fotografii cu lămâiul în tinerețea lui și nici cu doamna Dumitriu. Așadar, în fotografia de mai sus nu este doamna Florica Dumitriu, ci enoriașa noastră, doamna Stănica, iar aceasta este cea mai veche imagine cu lămâiul pe care o avem.

Dacă cumva aveți fotografii mai vechi din biserică, în care apare și lămâiul și dacă doriți să le atașăm în acest articol, am fi tare bucuroși!

cruce lemn

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *